Cred uneori ca fiecare tara are o reteta proprie asemeni unor bucate preperate mai iscusit sau nu in functie de pricepere.
Italia de exemplu inspira rafinamentul si exotismul pastelor cuposcuta in toata lumea. Sa ma explic, oricum ai privi o farfurie de paste sunt pana la urma maxim 3 ingrediente inecate in ulei de maslime si pudrate cu branza. Incredibil cum simplitatea inspira eleganta si rafinament la unii si nu saracie. Cred ca asa sunt si italienii, simpli si laudati in exces ca si pastele lor.
Romania pe de alta parte fuge de simplitate ca dracu de tamaie. Este suficient sa privesti o seara la tv. si incepi sa deslusesti cam cum sunt plasmuiti romanii. Imi imaginez o oala imensa in care fierbe cel mai puturos drob de maruntaie care se poate imagina.un fier de fiertura cozmica in care cineva amesteca laolalta cu un linguroi mare de lemn trecut si vitor, orient si occident spirit si carne natanga. Ai astfel sansa daca amesteci in sordida fiertura cu linguroiul de lemn sa gasesti laolata in aceiasi seama intelectuali cu fosti primari de capitala deveniti mascote de balci pipite care se inbraca la paris cu presentatori de moda in chiloti; ce sa mai o lume pestrita fierband intr-o zeama tulbure si grasa . Daca bagi linguroiul mai adanc in istorie ai sa vezi ca mereu a fost asa. Salvarii turcesti sau potrivit de minune cu fracul englezesc daca ai pe cap caciula de astrahan.
Dar pana la urma e o chestie de gusturi, fie ca urmaresti politica sau monden in romania, tot ce poti sa vezi sunt maruntaele amestecate ale unei societati fierband la foc mic intr-o zeama tulbure gelatinoasa si grasa. Dar cu siguranta unora le plac mai mult astfel de produse decat pastele.
20110212
Romanesc 100%
20101021
AL TREILEA RAZBOI MONDIAL BABA VANGA SI PREDESTINAREA
De ceva vreme o noua teorie începe sa faca furori pe net. Se pare ca dupa spusele unei pezicatoare „baba vanga” ar trebui sa ne pregatim pentru cel de al tre-lea razboi mondial incepand cu luna noiembrie. Ingrijoratoare ideea , dar vom trai si vom vedea. Ce ma sperie pe mine cu adevarat în astfel de teorii este alt aspect al problemei.
Presupunand ca acste preziceri se vor adeveri macar în parte reiese clar faptul ca liberul arbitru este doar o frumoasa idee romantica. Sa ne imaginam ca aceste preziveri devin realitate macar în procent de 60-70% cum se atribuie celebrei babe se deduce lesne liberul arbitru al omului este responsabil doar cu restul de 40%. si asta în conditiile în care putem presupune ca baba vanga nu a gresit prea mult ci procentul de profetii neimplinite se datoreaza modificarii destinului planetar de ca rezultat al acctiunii noaste. Inficosator nu?
Alte teorii de privind predestinarea explica ca noi avem liber arbitru în ceea ce priveste destinul nostru doar în anumite puncte, intersectii ale vietii atunci cand facem constient o alegere si prin alegerea noastra pornim o succesiune de evenimente prestabilita pare-se noi nemaiavand nici un control pana la intalnirea cu urmatoarea alegere.
Parerea mea asupra chestiunii predestinarii este urmatoarea: suntem parte din univers din natura iar aici nu exista liber arbitru. Planetele au o orbita a lor fenomenele fizice sunt cuantificabile iar în natura atribuim aleatorului doar acele fenomene care sunt mult prea complexe cu un numar prea mare de variabile pentru a le putea noi prevede evolutia. Atunci noi spunem ca este hazard, dar dar ar putea lesne fi doar intelegerea noastra limitata.
20101005
20101003
de viata
Cercetarea teoriilor esoterice si conspirationiste pentru completarea culturii generale poate fi un lucru bun. Dar atunci cand faci un scop de viata din aprofundarea acestora atunci cand orice teorie noua despre viata si realitate declanseaza in tine o reatie de tip revelatie si esti convins ca ai descoperit adevaruri universale dar totul dureaza doar pana la urmatoarea lectura poate fi o ocupatie foarte periculoasa. Sa ma explic: de-a lungul vietii romanul tipic cu mintea putin deschisa percepe ingustimea dogmelor si teoriilor care i-au fost bagate pe gat pentru al face sa-i inteleaga realitatea . Dar acu datorita in principal internetului oferta teoretica devine mai consistenta. din pacate in procesul de filtrare a teoriilor rominul poate lesne sa sa piarda pe sine pentru ca baza oferita de scoala sau de familie este insuficienta.a
Cercetarea teoriilor esoterice si conspirationiste pentru completarea culturii generale poate fi un lucru bun. Dar atunci cand faci un scop de viata din aprofundarea acestora atunci cand orice teorie noua despre viata si realitate declanseaza in tine o reatie de tip revelatie si esti convins ca ai descoperit adevaruri universale dar totul dureaza doar pana la urmatoarea lectura poate fi o ocupatie foarte periculoasa. Sa ma explic: de-a lungul vietii romanul tipic cu mintea putin deschisa percepe ingustimea dogmelor si teoriilor care i-au fost bagate pe gat pentru al face sa-i inteleaga realitatea . Dar acu datorita in principal internetului oferta teoretica devine mai consistenta. din pacate in procesul de filtrare a teoriilor rominul poate lesne sa sa piarda pe sine pentru ca baza oferita de scoala sau de familie este insuficienta.avem astfel o intelegere a vietii fie prin prisma religiei care poate fi perceputa de generatiile tinere ca fiind putin rigida fie prin prisma traditiei materialite indusa de anii comunismului.
prin urmare consider ca intelegerea adevarurilor despre viata si realitatea sunt limitate la noi de bagajul mostetenit iar abundenta de teorii poate cu usurinta sa debusoleze pe cel ce vrea sa inteleaga mai mult despre el si viata lui.
Cercetarea teoriilor esoterice si conspirationiste pentru completarea culturii generale poate fi un lucru bun. Dar atunci cand faci un scop de viata din aprofundarea acestora atunci cand orice teorie noua despre viata si realitate declanseaza in tine o reatie de tip revelatie si esti convins ca ai descoperit adevaruri universale dar totul dureaza doar pana la urmatoarea lectura poate fi o ocupatie foarte periculoasa. Sa ma explic: de-a lungul vietii romanul tipic cu mintea putin deschisa percepe ingustimea dogmelor si teoriilor care i-au fost bagate pe gat pentru al face sa-i inteleaga realitatea . Dar acu datorita in principal internetului oferta teoretica devine mai consistenta. din pacate in procesul de filtrare a teoriilor rominul poate lesne sa sa piarda pe sine pentru ca baza oferita de scoala sau de familie este insuficienta.avem astfel o intelegere a vietii fie prin prisma religiei care poate fi perceputa de generatiile tinere ca fiind putin rigida fie prin prisma traditiei materialite indusa de anii comunismului.
prin urmare consider ca intelegerea adevarurilor despre viata si realitatea sunt limitate la noi de bagajul mostetenit iar abundenta de teorii poate cu usurinta sa debusoleze pe cel ce vrea sa inteleaga mai mult despre el si viata lui.
20100918
ipoteze: Vine 2012!
Si eu ca miile de alti imparimiti am scormonit pana in strafundurile intunecare ale sfintei retele intenet in cauta de informatii si teorii noi pe acesta tema. Dupa sute de ore de vizualizat documentatre si ingerat teorii pseudostiintifice ezoterice su de orice alta natura am decis sa fac o contabilizare a demersului meu.
Nu stiu de unde a plecat teoria si nu ma intereseaza, de asemenea nu incerc sa validez sau invalidez oricare dintre ipoteze dar voi incerca sa gasesc aspecte pozitive si negative ale noii nebunii.
Majoritatea ipotezelor cu privire la acest an 2012 se pot lesne incadra in trei mari grupe: teorii apocaliptice,(variate viziuni asupra iminentului sfarsit al civilizatiei noastre) , teorii trancedentale(trecem in alta dimensiune,)teorii cospirationiste. Bineinteles mai exista si larga majoritate a oamenilor normali care prevad ca nimic spectaculos nu se va intampla dar acestia nu fac obiectul studiului nostru. Cei din prima categorie deziluzionati ca 2000 a trecut fara armaghedon, nici o cometa nu s-a indurat de noi si al trei-lea razboi mondial nu vrea sa mai inceapa si-au pus toate sperantele in 2012. Dupa parerea mea acestia sunt incurabilii clasamentului. Sa nu dispere prea tare caci dupa 2012 mai au la dispozitiie e serie intrega de fenomene in care sa-si puna sperantele: Incalzire globala, intunecare globala, glaciatiuni ,desertificare, terorism, etc (speranta moare ultima) Printre putinele aspecte pozitive ale acestui tip de nebunie as metiona posibilitatea ca individul aflat in asteptarea iminentului sfarsit sa-si traiasca viata mai responsabil.
Pasionatii din grupul 2 sunt optimistii clasamentului.In aceasta viziune lumea arata cam asa: noii oamenii fiinte minunate si iubitoare suntem asistati de indrumatori ceresti care purifica planeta la nivel energetic si pregatesc calea vitorului luminos care va sa vie... Genomul nostru este unul angelic dar partial blocat, in curand von dispune de adn cu 12 spirale,constiinta va atige un alt nivel,realitatea obiectiva devine subiectiva intrucat vom dispune de capacitati de modificare a realitatii fizice superioare legilor fizice intram in centura de fotoni, contractul semnat la nivel spiritual de experimentare in dimesiunea a treea expira, etc. Frumos nu? Partea proasta la aceste ipoteze este ca atat timp cat crezi intr-o lume cu pitici si zane esti fericit dar cand te trezesti si nu esti nici in matrix nici intruna din cartile lui Tolken ci in aceasta mizera lume plina de probleme nu prea iti mai vine sa traiesti. Partea buna ete ca in cautarea iluziei treci obligatoriu printr-un soi de initiere stiintifica.Inveti despre galaxii sisteme stelare, frecvente, rezonante ,stringuri, fizica cuantca magnetism etc. Iar acesta nu poate fi decat un lucru bun. Personal dupa vizionare filmului memoria apei ( Masaru Emoto parca)am mult mai mult respect pentru sticluta aia de aghesma de la biserica.
Cei din a treia categorie nu au neaparat legatura cu 2012 dar preocuparile lor nu sunt mai putin notabile. avem astfel: masoni,franmasoni,guvern mondial secret, dominatie corporatista,planuri sociopolitice cinice din partea liderilor intunecati ai lumii,codex alimentarium, banca mondiala,iluminati,etc
identific la acesti pasionati un fenomen interesant;un fel de mutatie a patriotismului din plan national in plan global.suntem toti iubitori ai maretului capitalism si iubim valorile acestuia dar ne revoltam groasnic impotriva corporatiilor si guvernelor puternice ale lumii investindui cu toate nenorocirile care ne chinuie. frumos nu? cu atat mai frumos cu cat vom realiza ca trusturi financiare; banci superputernice; guverne care strivesc tari intregi prin cateva masuri economice, globalizare,etc adica culmea raului care ne ameninta viata capitalista pe care o aparam nu este alceva decat aplicarea pricipiilor de baza a capitalismului. mie mi se pare ciudat sa te plangi de un fenomen la care ai subscris si pe care il aperi doar pentru ca te afli de cealanta parte a mesei, adica capitalul curge dinspre tine inspre ei dar capaitalismul reprezinta chiar relatia ta cu ei... Dar aste nu sunt decat ipoteze...
Nu stiu de unde a plecat teoria si nu ma intereseaza, de asemenea nu incerc sa validez sau invalidez oricare dintre ipoteze dar voi incerca sa gasesc aspecte pozitive si negative ale noii nebunii.
Majoritatea ipotezelor cu privire la acest an 2012 se pot lesne incadra in trei mari grupe: teorii apocaliptice,(variate viziuni asupra iminentului sfarsit al civilizatiei noastre) , teorii trancedentale(trecem in alta dimensiune,)teorii cospirationiste. Bineinteles mai exista si larga majoritate a oamenilor normali care prevad ca nimic spectaculos nu se va intampla dar acestia nu fac obiectul studiului nostru. Cei din prima categorie deziluzionati ca 2000 a trecut fara armaghedon, nici o cometa nu s-a indurat de noi si al trei-lea razboi mondial nu vrea sa mai inceapa si-au pus toate sperantele in 2012. Dupa parerea mea acestia sunt incurabilii clasamentului. Sa nu dispere prea tare caci dupa 2012 mai au la dispozitiie e serie intrega de fenomene in care sa-si puna sperantele: Incalzire globala, intunecare globala, glaciatiuni ,desertificare, terorism, etc (speranta moare ultima) Printre putinele aspecte pozitive ale acestui tip de nebunie as metiona posibilitatea ca individul aflat in asteptarea iminentului sfarsit sa-si traiasca viata mai responsabil.
Pasionatii din grupul 2 sunt optimistii clasamentului.In aceasta viziune lumea arata cam asa: noii oamenii fiinte minunate si iubitoare suntem asistati de indrumatori ceresti care purifica planeta la nivel energetic si pregatesc calea vitorului luminos care va sa vie... Genomul nostru este unul angelic dar partial blocat, in curand von dispune de adn cu 12 spirale,constiinta va atige un alt nivel,realitatea obiectiva devine subiectiva intrucat vom dispune de capacitati de modificare a realitatii fizice superioare legilor fizice intram in centura de fotoni, contractul semnat la nivel spiritual de experimentare in dimesiunea a treea expira, etc. Frumos nu? Partea proasta la aceste ipoteze este ca atat timp cat crezi intr-o lume cu pitici si zane esti fericit dar cand te trezesti si nu esti nici in matrix nici intruna din cartile lui Tolken ci in aceasta mizera lume plina de probleme nu prea iti mai vine sa traiesti. Partea buna ete ca in cautarea iluziei treci obligatoriu printr-un soi de initiere stiintifica.Inveti despre galaxii sisteme stelare, frecvente, rezonante ,stringuri, fizica cuantca magnetism etc. Iar acesta nu poate fi decat un lucru bun. Personal dupa vizionare filmului memoria apei ( Masaru Emoto parca)am mult mai mult respect pentru sticluta aia de aghesma de la biserica.
Cei din a treia categorie nu au neaparat legatura cu 2012 dar preocuparile lor nu sunt mai putin notabile. avem astfel: masoni,franmasoni,guvern mondial secret, dominatie corporatista,planuri sociopolitice cinice din partea liderilor intunecati ai lumii,codex alimentarium, banca mondiala,iluminati,etc
identific la acesti pasionati un fenomen interesant;un fel de mutatie a patriotismului din plan national in plan global.suntem toti iubitori ai maretului capitalism si iubim valorile acestuia dar ne revoltam groasnic impotriva corporatiilor si guvernelor puternice ale lumii investindui cu toate nenorocirile care ne chinuie. frumos nu? cu atat mai frumos cu cat vom realiza ca trusturi financiare; banci superputernice; guverne care strivesc tari intregi prin cateva masuri economice, globalizare,etc adica culmea raului care ne ameninta viata capitalista pe care o aparam nu este alceva decat aplicarea pricipiilor de baza a capitalismului. mie mi se pare ciudat sa te plangi de un fenomen la care ai subscris si pe care il aperi doar pentru ca te afli de cealanta parte a mesei, adica capitalul curge dinspre tine inspre ei dar capaitalismul reprezinta chiar relatia ta cu ei... Dar aste nu sunt decat ipoteze...
legi de viata
Un lucru destul de bizar se intampla daca incerci sa privesti cu detasarea conferita de timp evenimente pe care in trecut le-ai trait intens. Dar si mai interesant este daca incerci sa refaci firul evenimentelor din perspectiva cauzala.
Jucandu-ma un pic cu aceste amintiri am realizat ca evenimentele din viata noastra respecta cumva ciudat legi din fizica sau alte domenii strict materiale. Mai exact: aproape fiecare lucru care ni se intampa urmeaza o conduita si o dinamica proprie de multe ori obiectelor din cuantificabila lume materiala.
1. termodinamica.Personal ma simpt de multe ori in propria-mi viata ca o molecula intr-un vas plin cu un fluid. Orice actiune din partea mea produce initial o reactiune din partea celorlanti. Mai mult daca ma agit prea tare sfasesc prin a introduce energie in "sistem" . Starile sufletesti de asamenea respecta aleceasi reguli , daca sun fericit volubil extrovertit iradiez moleculele vecine si acestea preiau din energia mea. Dimportiva daca starea mea energetica este mai joasa decat media sistemului ceilanti ma iradiaza cu imfuente pana la restabilirea echilibrului.
2 unde Fara exceptie pot comunica coplet cu oamenii doar daca suntem acordati la aceeasi frecventa de intelegere a lumii. Am schimbat in viata mai multe grupuri sociale[clase scolare locuri de munca etc.] fara excetie un nou venit trebua sa actionese in acceasi plaja de frecvente pentru a se putea integra in grup care la rândui avea un nivel,frecventa propie.
3rezonanta. fiecare persoana sau aspect din viata are o frecventa de rezonanta propie. De obicei cand identifici acest lucru in ajunul marilor schimbari din viata ta. daca esti aproame sati piezi slujba de exemplu aproape simti cum locul in care lucrezi oamenii cu care esti in contact in raport cu tine sunt in pragul propiilor frecvente de rezonanta. dar acestea sunt doar ipoteze...
Jucandu-ma un pic cu aceste amintiri am realizat ca evenimentele din viata noastra respecta cumva ciudat legi din fizica sau alte domenii strict materiale. Mai exact: aproape fiecare lucru care ni se intampa urmeaza o conduita si o dinamica proprie de multe ori obiectelor din cuantificabila lume materiala.
1. termodinamica.Personal ma simpt de multe ori in propria-mi viata ca o molecula intr-un vas plin cu un fluid. Orice actiune din partea mea produce initial o reactiune din partea celorlanti. Mai mult daca ma agit prea tare sfasesc prin a introduce energie in "sistem" . Starile sufletesti de asamenea respecta aleceasi reguli , daca sun fericit volubil extrovertit iradiez moleculele vecine si acestea preiau din energia mea. Dimportiva daca starea mea energetica este mai joasa decat media sistemului ceilanti ma iradiaza cu imfuente pana la restabilirea echilibrului.
2 unde Fara exceptie pot comunica coplet cu oamenii doar daca suntem acordati la aceeasi frecventa de intelegere a lumii. Am schimbat in viata mai multe grupuri sociale[clase scolare locuri de munca etc.] fara excetie un nou venit trebua sa actionese in acceasi plaja de frecvente pentru a se putea integra in grup care la rândui avea un nivel,frecventa propie.
3rezonanta. fiecare persoana sau aspect din viata are o frecventa de rezonanta propie. De obicei cand identifici acest lucru in ajunul marilor schimbari din viata ta. daca esti aproame sati piezi slujba de exemplu aproape simti cum locul in care lucrezi oamenii cu care esti in contact in raport cu tine sunt in pragul propiilor frecvente de rezonanta. dar acestea sunt doar ipoteze...
20100916
ce este realitatea?
Din dorința de a face putina ordine in noianul de ipoteze privind diversele aspecte ale realității de zi cu zi. Ma refer la abordarea ezoterica vs. abordarea clasica a anumitor teme din prezent.
Fluxul de informații privind diversele aspecte sau poziționări fata de realitate este atat de consistentt si contradictoriu încât majoritatea dintre noi care seîntreabăa "ce dracu e realitatea "? nici nu visează sa încerce un răspuns. De exemplu: în abordarea tradiționala laica realitatea individului reprezinta suma percepțiilor sale asupra lumii văzuta prin prisma propriilor puteri de pătrundere dobândite odată cu experiența de viata.
In abordarea creștina realitatea individului reprezinta demersul propriuluii test de îndumnezeire saurătăciree in relatie cu Dumnezeu
In abordarile moderniste gen fizica cuantica sau new age realitatea individului devine creație inversând rolurile din exemplificările anterioare întrucât individul devine regizorul propriei realități prin gândurile sale . Astfel se face o ispititoare mixturaa intre cele 2 ipoteze de mai suscăciiexperimentata de viatșiși gradul dînțelegerere a lumii devine doar agentul dpotențialitatete al al relitatii individului, iar divinitatea sdepolarizează.
Ajungem astfel in capcana propriilor noastre instrumente de perceptie a realitatii. In varianta traditionala realitateaaaaaa este exclusiv definitsimțuriiiiii si explorata in fuctiabilitațiidobânditeeeite,ifuncțieuntișansasansa pe parcuvieții.etii. Varianta crestina canalizeaza rolul individului in dualitaea bine-rau realitarea acestuia devenind , locul unde puna in scena un act cu final previzibil. Apare credinta ca nou instrument de perceptie a realitatii conferind individului dimensiune spirituala.
Abordarea modena a realitatii nu doar ca scoate omul din capcana propriilor simturi dar o si subordoneaza,acestora. astfel nu mai este conditionata de simturile limitate perceptia realitatii individuale ci chiar realitatrea insasi in existentialitatea sa mai mult realitatea colectiva fiind suma a realitatilor individuale si nu intreg intangibil din care fiecare individ descifreaza cate o particica.
In ceea ce ma priveste consider ca fac parte dintr-o generatie(28 ani N.A.)care intampina dificultati in definirea acestui concept. Si asta pentru ca in viata noastra au navalit in cativa ani o sumedenie de factori care schimba complet raportarea la realitate.Internetul,fenomenul emigratiei,abundenta de televiziune etc. pune individul modern intr-o noua postura. Suntem noi cei ce ne putem alege sistemele de socializare sau modalitatile de interactiune fie ele si virtuale. Doar ca acest lucru ne schimba. SI nu ca indivizi ci ca mase. Parintii nostri investeau ani pentru pentru asi defini un grup de prieteni bazat in cele mai multe cazuri pe o viziune comuna asupra vietii si pe seturi de valori apropiate. Noi astazi suntem la cateva clik-uri distanta de intregi comunitati cu valori si viziuni asemanatoare. Intradevar calitatea relatiilor se poate spune ca este mult inferioara,limitata si superficiala dar pe de alta parte coteaza ce crede fiecare individ in parte si daca lumea aceasta informatica este in mare masura modul in care se desfasoara viata sociala locul unde ne creeam convigerile si perceptiile atuci devine cu sigurata modul in care ne creem realitatea. Dar astea sunt ipoteze...
Fluxul de informații privind diversele aspecte sau poziționări fata de realitate este atat de consistentt si contradictoriu încât majoritatea dintre noi care seîntreabăa "ce dracu e realitatea "? nici nu visează sa încerce un răspuns. De exemplu: în abordarea tradiționala laica realitatea individului reprezinta suma percepțiilor sale asupra lumii văzuta prin prisma propriilor puteri de pătrundere dobândite odată cu experiența de viata.
In abordarea creștina realitatea individului reprezinta demersul propriuluii test de îndumnezeire saurătăciree in relatie cu Dumnezeu
In abordarile moderniste gen fizica cuantica sau new age realitatea individului devine creație inversând rolurile din exemplificările anterioare întrucât individul devine regizorul propriei realități prin gândurile sale . Astfel se face o ispititoare mixturaa intre cele 2 ipoteze de mai suscăciiexperimentata de viatșiși gradul dînțelegerere a lumii devine doar agentul dpotențialitatete al al relitatii individului, iar divinitatea sdepolarizează.
Ajungem astfel in capcana propriilor noastre instrumente de perceptie a realitatii. In varianta traditionala realitateaaaaaa este exclusiv definitsimțuriiiiii si explorata in fuctiabilitațiidobânditeeeite,ifuncțieuntișansasansa pe parcuvieții.etii. Varianta crestina canalizeaza rolul individului in dualitaea bine-rau realitarea acestuia devenind , locul unde puna in scena un act cu final previzibil. Apare credinta ca nou instrument de perceptie a realitatii conferind individului dimensiune spirituala.
Abordarea modena a realitatii nu doar ca scoate omul din capcana propriilor simturi dar o si subordoneaza,acestora. astfel nu mai este conditionata de simturile limitate perceptia realitatii individuale ci chiar realitatrea insasi in existentialitatea sa mai mult realitatea colectiva fiind suma a realitatilor individuale si nu intreg intangibil din care fiecare individ descifreaza cate o particica.
In ceea ce ma priveste consider ca fac parte dintr-o generatie(28 ani N.A.)care intampina dificultati in definirea acestui concept. Si asta pentru ca in viata noastra au navalit in cativa ani o sumedenie de factori care schimba complet raportarea la realitate.Internetul,fenomenul emigratiei,abundenta de televiziune etc. pune individul modern intr-o noua postura. Suntem noi cei ce ne putem alege sistemele de socializare sau modalitatile de interactiune fie ele si virtuale. Doar ca acest lucru ne schimba. SI nu ca indivizi ci ca mase. Parintii nostri investeau ani pentru pentru asi defini un grup de prieteni bazat in cele mai multe cazuri pe o viziune comuna asupra vietii si pe seturi de valori apropiate. Noi astazi suntem la cateva clik-uri distanta de intregi comunitati cu valori si viziuni asemanatoare. Intradevar calitatea relatiilor se poate spune ca este mult inferioara,limitata si superficiala dar pe de alta parte coteaza ce crede fiecare individ in parte si daca lumea aceasta informatica este in mare masura modul in care se desfasoara viata sociala locul unde ne creeam convigerile si perceptiile atuci devine cu sigurata modul in care ne creem realitatea. Dar astea sunt ipoteze...
20100725
Depresii
Asaltul media din ultimele zile asupra subiectului Madalina Manole m-a facut sa-mi răscolesc niște amintiri neplacute. Sunt convins ca doar cine a trecut printr-o depresie poate sa inteleaga amploarea acestui fenomen.
presupun ca Creatorul nostru ne-a integrat in sistemele de operare ceva firewall-uri deliberat pentru a nu putea trai emotii dincolo de limitele suportate de propriile sisteme. I-ti poti imagina durerea, suferinta, derizoriu in orice moment, dar intr-o depresie adevarata insusi modul de operare creierului se schimba. Dispare acea balanța care echilibrează fiecare trăire a noastră pentru a ne menține întregi la cap. Sa ma explic: ingrata existenta presupune traversarea uni mare număr de mizerii de natura emoționala, dar suntem în asa fel construiți încât in fiecare dimineața dupa un somn bun avem un plus de detasare fata de problemele sau stresul zilei anterioare, deci beneficiem in fiecare noapte de un bun restart pentru sistemul nostru. In aceeasi logica oricat de mare or fi problema ce o infruntam undeva in interior "simtim , intuim ca am putea cu un considerabil efort sa ne detasam emotional si sa suferim mai putin. Cu depresiile treaba sta putin altfel. sentimentele incercate de mine nu se incadrau in scara de emotii cunoscuta si experimentata pana atunci. Nu ca tristetea uni depresiv ar fi mai puternica decat a unei persoane careia ii decedeaza cineva apropiat, diferenta consta in raportarea la aceste emotii. O persoana sanatoasa i.si consuma aceste energii generate de propriile trairi tocmai pentru a ramane sanatoasa. Presupun ca mecanismul e automat. Plangi te enervezi suferi, iar dupa un timp constanti ca ai depasit cumva pragul emotional. Un depresiv insa este el insusi consumat de aceste energii. Nu el traieste , experimenteaza tristetea, necazul, suferinta ci este un spectator pasiv redus la neputinta, inchis cumva in afara propiului sistem de referinta pe scara trairilor interioare. acel firewal care ne tine departe de zona periculoasa a propiilor programari dispare brusc. Perceptia normala a lumii se face cumva printr-un val, chiar unghifizic de perceptie al ochiului am observat ca se mmicșorează.Consider
Consider ca opusul depresiei este revelatia, deoarece si in acst caz spargi barierele programarii dar aici o faci pentru a accede o secunda sa un nivel superior de constiinta.dar astea sunt doooar ipoteze
presupun ca Creatorul nostru ne-a integrat in sistemele de operare ceva firewall-uri deliberat pentru a nu putea trai emotii dincolo de limitele suportate de propriile sisteme. I-ti poti imagina durerea, suferinta, derizoriu in orice moment, dar intr-o depresie adevarata insusi modul de operare creierului se schimba. Dispare acea balanța care echilibrează fiecare trăire a noastră pentru a ne menține întregi la cap. Sa ma explic: ingrata existenta presupune traversarea uni mare număr de mizerii de natura emoționala, dar suntem în asa fel construiți încât in fiecare dimineața dupa un somn bun avem un plus de detasare fata de problemele sau stresul zilei anterioare, deci beneficiem in fiecare noapte de un bun restart pentru sistemul nostru. In aceeasi logica oricat de mare or fi problema ce o infruntam undeva in interior "simtim , intuim ca am putea cu un considerabil efort sa ne detasam emotional si sa suferim mai putin. Cu depresiile treaba sta putin altfel. sentimentele incercate de mine nu se incadrau in scara de emotii cunoscuta si experimentata pana atunci. Nu ca tristetea uni depresiv ar fi mai puternica decat a unei persoane careia ii decedeaza cineva apropiat, diferenta consta in raportarea la aceste emotii. O persoana sanatoasa i.si consuma aceste energii generate de propriile trairi tocmai pentru a ramane sanatoasa. Presupun ca mecanismul e automat. Plangi te enervezi suferi, iar dupa un timp constanti ca ai depasit cumva pragul emotional. Un depresiv insa este el insusi consumat de aceste energii. Nu el traieste , experimenteaza tristetea, necazul, suferinta ci este un spectator pasiv redus la neputinta, inchis cumva in afara propiului sistem de referinta pe scara trairilor interioare. acel firewal care ne tine departe de zona periculoasa a propiilor programari dispare brusc. Perceptia normala a lumii se face cumva printr-un val, chiar unghifizic de perceptie al ochiului am observat ca se mmicșorează.Consider
Consider ca opusul depresiei este revelatia, deoarece si in acst caz spargi barierele programarii dar aici o faci pentru a accede o secunda sa un nivel superior de constiinta.dar astea sunt doooar ipoteze
20100301
Copilul om
Rasfoind putin cartile de istorie se observa cu usurinta ca aceasta este saturata de povestile violente ale tuturor razboaielor care au definit fata omenirii de astazi. Propun un mic exercitiu de imaginatie; sa privim putin omenirea ca pe un copil in cresterea sa. Zorii omenirii sunt invaluiti mai mult intr-un abur de legenda, iar mitologiile popoarelor ne spun despre acele timpuri de care istoria scrisa nu-si aminteste. La fel cum copilul in primii ani de viata este privat de facultatea memoriei dar este atent supravegheat si ingrijit de parinti care ii dau acestuia instrumentele supravietuirii autonome de maine si omenirea are o pleiada de zeitati in in acele timpuri fara memorie care fac acelesi lucru cu neajutoratul "bebelus". Urmeaza apoi in evolutia bebelusilor nostri o perioada de crunte lupte pentru autodefinire. Razboiele interne ale copiilor chiar daca nu pe deplin constientizate ating proportii epice deoarece dobandirea fiecarei noi abilitati de supravietuire, memorarea ficarei experiente are natura conflictuala. Si asta deoarece fiecare dintre noi a invatat sa se cunoasca pe el raportandu-se in permanenta la altii intr-o competitie acerba al carei scop final pentru toti este autodefinirea. la fel si popoarele in istorie se definesc pe sine doar intr-o permanenta lupta cu alte popoare. Pana in ultimele decenii cred ca omenirea avea preponderent genul masculin doarece toate jucariile acesteia indica acest lucru.In mod ciudat desi ar cam trebui sa ajungem la varsta adolescentei in care joaca de-a tranta cu copilul vecinilor inceteaza si urmeaza cunoasterea de sine prin adinci crize introspecte, se pare ca avem o restanta. Desi ne-am jucat milenii cu arcuri, sageti, masinute, tanculete, soldatei, se pare ce nu ne-am studiat deloc latura noastra feminina. Sta in logica acestui exercitiu faptul ca omenirea este un copil care are in egala masura ambele sexe, si are ca finalitate androginismul. Sa fie oare atunci revirimentul feminismului din ultimele decade, si apetitul cinematografic urias de astazi pentru povesti frumoase cu magie si nu cu pistoale tocmai aceasta restanta? Dar astea nu sunt decat ipoteze...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)