Asaltul media din ultimele zile asupra subiectului Madalina Manole m-a facut sa-mi răscolesc niște amintiri neplacute. Sunt convins ca doar cine a trecut printr-o depresie poate sa inteleaga amploarea acestui fenomen.
presupun ca Creatorul nostru ne-a integrat in sistemele de operare ceva firewall-uri deliberat pentru a nu putea trai emotii dincolo de limitele suportate de propriile sisteme. I-ti poti imagina durerea, suferinta, derizoriu in orice moment, dar intr-o depresie adevarata insusi modul de operare creierului se schimba. Dispare acea balanța care echilibrează fiecare trăire a noastră pentru a ne menține întregi la cap. Sa ma explic: ingrata existenta presupune traversarea uni mare număr de mizerii de natura emoționala, dar suntem în asa fel construiți încât in fiecare dimineața dupa un somn bun avem un plus de detasare fata de problemele sau stresul zilei anterioare, deci beneficiem in fiecare noapte de un bun restart pentru sistemul nostru. In aceeasi logica oricat de mare or fi problema ce o infruntam undeva in interior "simtim , intuim ca am putea cu un considerabil efort sa ne detasam emotional si sa suferim mai putin. Cu depresiile treaba sta putin altfel. sentimentele incercate de mine nu se incadrau in scara de emotii cunoscuta si experimentata pana atunci. Nu ca tristetea uni depresiv ar fi mai puternica decat a unei persoane careia ii decedeaza cineva apropiat, diferenta consta in raportarea la aceste emotii. O persoana sanatoasa i.si consuma aceste energii generate de propriile trairi tocmai pentru a ramane sanatoasa. Presupun ca mecanismul e automat. Plangi te enervezi suferi, iar dupa un timp constanti ca ai depasit cumva pragul emotional. Un depresiv insa este el insusi consumat de aceste energii. Nu el traieste , experimenteaza tristetea, necazul, suferinta ci este un spectator pasiv redus la neputinta, inchis cumva in afara propiului sistem de referinta pe scara trairilor interioare. acel firewal care ne tine departe de zona periculoasa a propiilor programari dispare brusc. Perceptia normala a lumii se face cumva printr-un val, chiar unghifizic de perceptie al ochiului am observat ca se mmicșorează.Consider
Consider ca opusul depresiei este revelatia, deoarece si in acst caz spargi barierele programarii dar aici o faci pentru a accede o secunda sa un nivel superior de constiinta.dar astea sunt doooar ipoteze
